Care tratează luxațiile articulației umărului. Leziunea Bankart ( luxatia de umar) - cauze, simptome si tratament

Existenţa leziunilor tegumentare realizează luxaţia deschisă.

Luxația scapulo-humerală: simptome, diagnostic și tratament

Pe lângă structurile articulare, şi ţesuturile moi periarticulare suferă leziuni importante, în special modificări circulatorii cu vasodilataţie, creşterea permeabilităţii vasculare ce au ca rezultat edemul posttraumatic şi revărsatele intraarticulare.

În funcţie de intensitatea traumatismului, uneori se asociază leziuni musculo — tendinoase, vasculare şi nervoase. Diagnosticul clinic și paraclinic într-o luxație Tabloul clinic este dominat de durerea intensă, vie localizată în dreptul articulaţiei afectate, care se exacerbează la tentativele de mobilizare activă sau pasivă.

Celelalte semne şi simptome sunt: impotenţa funcţională totală; semne de suferinţă nervoasă sau vasculară în caz de leziuni vasculo — nervoase asociate ; deformarea regiunii; poziţie vicioasă caracteristică a membrului orice tentativă de corectare a acesteia întâmpină o rezistenţă elastică şi exacerbează durerea ; echimoza periarticulară semn tardiv. Palpare duce la exacerbarea durerii.

Mihai Râşcu Profesia: medic primar ortopedie traumatologie. Articulaţia umărului este reprezentată de capul humeral sfericcare se articulează cu cavitatea glenoidă are aspectul unei farfurii platece prezintă pe marginea ei o structură ca o garnitură — aceasta poartă numele de labrum, care participă la stabilizarea capului humeral în articulaţie. Când labrumul din articulaţia umărului este rupt, stabilitatea articulaţiei este compromisă. Un anumit tip de leziune labrală se numeşte leziune Bankart. Cauzele leziunii Bankart O leziune Bankart apare atunci când o persoană suferă o luxaţie de umăr.

Tot prin palpare se poate aprecia modificarea raporturilor normale dintre reperele anatomice osoase cunoscute. Luxaţiile trebuie diferenţiate de entorse şi fracturi.

Entorsele și luxațiile

Diagnosticul diferenţial se bazează pe examenul clinic şi radiologic obligatoriu, radiografia standard va fi făcută în două incidențe. Atunci când raportul anatomic dintre două suprafeţe articulare este păstrat, dar spaţiul dintre ele este mai mare,  se vorbeşte despre o disjuncţie sau diastază articulară.

Diagnosticul trebuie să precizeze dacă este vorba despre o luxaţie iterativă, care se produce la nivelul aceleiaşi articulaţii prin repetarea unor traumatisme importante sau care survine la aceeaşi articulaţie la traumatisme din ce în ce mai mici ca intensitate luxaţie recidivantă.

Complicaţiile luxațiilor Complicaţii luxațiilor le pot fi imediate sau tardive. Tratamentul luxaţiilor Primul ajutor este reprezentat de calmarea durerii, imobilizarea membrului într-o poziţie antalgică bandaj, eşarfă, cearşaf şi eventual reducerea unor luxaţii.

Luxațiile: ce sunt, care sunt simptomele, cum le tratăm

Unele luxaţii scapulo — humerale, luxaţiile de mandibulă şi de police pot fi reduse de către medicul generalist dacă sunt excluse cu siguranţă asocierile unor fracturi.

După acordarea primului ajutor, pacientul trebuie transportat urgent într-un serviciu specializat de ortopedie — traumatologie. Reducerea ortopedică se face în condiţii de anestezie, care asigură analgezia şi relaxarea musculară. Reducerea se face în principiu prin imprimarea extremităţii luxate a unei mişcări inverse faţă de cea prin care s-a produs luxaţia. Prin reducere se aduc din nou în contact anatomic suprafeţele articulare.

Dacă nu se reuşeşte reducerea ortopedică, se recurge la reducerea chirurgicală, pe cale operatorie. Ea este necesară de obicei în luxaţiile vechi, fixate, ireductibile. Îndiferent pe ce cale se realizează reducerea este necesară imobilizarea articulaţiei.

După suprimarea imobilizării începe terapia de recuperare funcţională.

Prognosticul variază în funcţie de articulaţia interesată, de existenţa sau nu a complicaţiilor, dar şi în funcţie de tratamentul aplicat. Reducerea luxaţiei mandibulei Se realizează cu pacientul în poziţie şezândă.

Medicul stă în faţa pacientului şi introduce ambele police în cavitatea bucală a bolnavului, aşezându-le pe arcadele dentare inferioare. Celelalte degete cuprind extern marginea inferioară a mandibulei bilateral. Se realizează bascularea inferioară a condililor mandibulari prin apăsarea ultimilor molari cu policele care tratează luxațiile articulației umărului timp ce simultan se imprimă mentonului o mişcare ascendentă.

După realizarea acestei mişcări se împinge mandibula posterior şi se percepe un clacment în caz de reducere a luxaţiei. Mandibula nu se imobilizează, dar se recomandă bolnavului să nu caşte excesiv.

Luxaţia sterno — claviculară Survine în cadrul căderilor pe umăr prin transmiterea forţelor de compresie laterală şi sagitală. Pot fi luxaţii anterioare sau presternale, cele mai frecvente, posterioare sau retrosternale şi superioare.

Unguente pentru luxația articulației umărului, Luxație recidivantă umăr

Ruptura doar a ligamentului sterno — clavicular, cu păstrarea intactă a ligamentului costo — clavicular şi prezervarea raporturilor articulare este cunoscută drept entorsă sterno — claviculară. La inspecţia regiunii sterno — claviculare, se evidenţiază o tumefacţie proeminentă la nivelul articulaţiei sterno — claviculare, mobilitate anormală şi impotenţă funcţională relativă. Inserţia claviculară a muşchiului sternocleidomastoidian determină deplasarea superior şi anterior a extremităţii proximale a claviculei.

În cazul luxaţiei retrosternale, se dezvoltă fenomene de compresie mediastinală, ce necesită o reducere de urgenţă. Radiografia certifică diagnosticul tipului de luxaţie.

Leziunea Bankart (luxaţia de umăr) – simptome, diagnostic si tratament

Manevrele de reducere ortopedică sunt eficiente, dar reducerea este greu de menţinut şi de aceea, se preferă o artrosinteză sterno — claviculară cu broşe Kirschner cu, sau fără, cerclaje de sârmă. La vârstnici şi taraţi se aplică un bandaj Desault pentru 3 săptămâni. În cazul entorselor, se aplică un bandaj Desault pentru 1 — 2 săptămâni. Luxaţia acromio — claviculară Se întâlnesc frecvent în patologia sportivă. Conform clasificării Allman se disting trei stadii evolutive: entorsa acromio — claviculară simplă, reprezentată de simpla elongare a ligamentelor acromio — claviculare.

Tracţiunea în ax a braţului accentuează deplasarea.

Examinarea radiografică este util să se facă cu pacientul susţinând o greutate de partea afectată şi bilateral pentru a se diferenţia de subluxaţiile acromio — claviculare constituţionale.

Diagnosticul de certitudine se pune după examinarea clinică şi radiografică.

Leziunea Bankart ( luxatia de umar) - cauze, simptome si tratament

Tipurile 1 şi 2 Allman se tratează ortopedic prin imobilizare în bandaj Desault pentru circa 3 săptămâni. Tipul 3 de luxaţie acromio — claviculară cu deplasare mare, la persoane active, se operează. Se disting: procedee acromio — claviculare, ce realizează o artrosinteză cu broşe şi hobanaj Muller ; procedee coraco — claviculare, ce fixează clavicula de coracoidă care tratează luxațiile articulației umărului şurub Bosworth ; procedee mixte, ce realizează o ligamentoplastie coraco — claviculară şi o artrosinteză acromio — claviculară.

Dewar — Barington solidarizează clavicula de apofiza coracoidă osteotomizată, iar în procedeul Phemister se efectuează excizia structurilor articulare rupte, sutura ligamentelor coraco — claviculare cu fir neresorbabil şi artrosinteză cu 2 broşe Kirschner. În entorsa acromio — claviculară se aplică un bandaj Desault pentru 1 — 2 săptămâni.

Entorsele și luxațiile

Luxaţia scapulo — humerală Este tipul de luxaţie cel mai frecvent întâlnită şi survine în majoritate la tineri. Se produce ca urmare a unor mişcări violente în articulaţia umărului de abducţie, rotaţie externă şi retropulsie a braţului.

Trebuie diferenţiată de luxaţia recidivantă a umărului, ce survine în cadrul unor episoade repetitive de luxaţii ale umărului, ce ajung să se petreacă la traumatisme din ce în ce mai minore, ca urmare a unor leziuni locale constituite.

Cura instabilitatii anterioare a umarului prin procedeul Bankart

Tipuri de luxații de umăr Distingem care tratează luxațiile articulației umărului multe tipuri de luxaţii scapulo — humerale în funcţie de locul deplasării capului: luxaţia antero — internă, în care articulația pe braț doare humeral se situează anterior de glena scapulei, cu variante subcoracoidiană, cea mai frecventă, intracoracoidiană, subclaviculară şi extracoracoidiană, în funcţie de raportul capului humeral cu apofiza coracoidă.

Braţul este foarte dureros, menţinut în poziţie vicioasă de abducţie şi rotaţie externă, iar tentativele de apropiere a braţului de corp sunt urmate de revenirea în poziţia initială, constituind semnul Berger.

La palparea regiunii umărului, nu se simte capul humeral, acesta fiind pus în evidentă intern, sub coracoidă. În luxaţia inferioară, braţul este situat în abducţie maximă.

În tipul posterior de luxaţie scapulo — humerală, braţul este lipit de corp şi rotat intern, iar pacientul nu poate efectua mişcări de rotaţie externă a braţului. Indiferent de tipul luxaţiei, se va controla sensibilitatea cutanată în teritoriul nervului circumflex axilar pe faţa postero — externă a umărului şi statusul vascular al braţului afectat.

Examinarea radiografică obligatorie, în scop diagnostic, evidenţiază tipul luxaţiei şi eventuale leziuni asociate fractura de trohiter sau cea a glenei scapulei.

Luxația scapulo-humerală este o cauză frecventă de apariție a durerii și limitare funcțională a extremității superioare.

Repunerea ortopedică a luxaţiei trebuie efectuată de urgenţă, cu sau fără anestezie. În primele ore după traumatism se vor reduce mai uşor.

Au fost descrise mai multe procedee de reducere ortopedică: metoda Hippocrate constă în tracţiunea continuă a braţului în minimă abducţie, susţinând axila cu talpa piciorului.

Pacientul stă în decubit dorsal cu o chingă de contraextensie peste axila de partea afectată şi se tracţionează continu, de braţ în abducţie la 90° până survine relaxarea maselor musculare ale braţului, permiţănd reducerea capului humeral.

Instabilităţile umărului - Dr. Gavrilă - chirurg ortoped

Se apasă apoi în axul braţului efectuănd totodată o mişcare de rotaţie externă. Luxaţia posterioară se poate reduce tot prin aceleaşi procedee. În luxaţia subcoracoidiană, mai întâi se reduce abducţia exagerată a braţului şi ulterior se aplică metodele de reducere obişnuite. Post — reducere se aplică o imobilizare de 2 — 3 durere în articulațiile picioarelor de către un reumatolog în bandaj Desault.

În cursul manevrelor de reducere, fractura trohiterului poate constitui cauză de ireductibilitate, iar fractura glenei poate da cauză de incoercibilitate luxaţia se reduce, dar nu se menţine.

După circa 24 — 48 de ore reducerea ortopedică a luxaţiilor se poate face în genere, doar cu anestezie generală, iar cele mai vechi de 2 — 3 săptămăni e posibil să nu se mai reducă, decăt pe cale chirurgicală.

Luxaţiile de cot Survin în căderile cu sprijin pe mănă. Pot fi luxaţii posterioare, externe şi interne. În cazul în care ambele oase se luxează de aceaşi parte se numesc luxaţii convergente, iar de părţi opuse divergente.

Cea mai frecventă este luxaţia posterioară de cot în care olecranul şi capul radial se luxează posterior de trohleea humerală, survenind ruptura ligamentului colateral ulnar.

• Leziuni articulare în boala Crohn
• Artrita reumatoidă a articulațiilor tratamentului piciorului
• Luxaţii - Dr. Gabriel Ștefănescu
• Entorsele și luxațiile | Arcadia Spitale si Centre Medicale
• Instabilităţile umărului Luxaţia umărului Instabilitatea umărului reprezintă mişcarea anormală a umărului în articulaţie.

În luxaţia posterioară, cotul apare deformat, mărit de volum, edemaţiat cu impotenţă funcţională totală şi menţinut în uşoară flexie. Inserţia muşchiului triceps pe olecran se reliefează ca o coardă. Orice încercare de mobilizare a cotului este foarte dureroasă. Triunghiul Bryant, format de cei doi epicondili humerali şi vârful olecranului apare modificat. Se cercetează obligatoriu şi statusul vasculo — nervos periferic. Radiografia va certifica diagnosticul luxaţiei, suspicionată clinic.

Examenul radiologic într-o luxație de cot Trebuie redusă de urgenţă sub anestezie generală. Pentru aceasta se efectuează de către un ajutor o tracţiune în flexie a antebraţului afectat şi apucând baza braţului în palme, cu policele se apasă pe vârful olecranului încercând să îl repoziţionăm în trohlee.

Luxația scapulo-humerală: simptome, diagnostic și tratament - Revista Galenus

În cazul luxaţiilor laterale, se procedează ca în cazul celor posterioare, doar că se apasă din lateral. Ulterior se aplică o atelă ghipsată brahio — palmară pentru circa 3 săptămăni, supraveghind cu atenţie imobilizarea ghipsată pentru preîntâmpinarea sindroamelor de compartiment. Luxaţiile de cot vechi de peste 3 săptămâni, necesită repunere pe cale sângerândă. Luxaţiile interfalangiene Pot surveni la nivelul articulaţiei interfalangiene proximale sau distale.

Se reduc tracţionând în ax degetul respectiv, efectuându-se concomitent o mişcare de flexie care tratează luxațiile articulației umărului nivelul articulaţiei respective.

Necesită ulterior o imobilizare în atelă falangiană pentru circa 2 săptămâni. Luxaţia traumatică de şold În marea majoritate este întâlnită în cadrul accidentelor rutiere în cadrul sindromului de bord, când prin intermediul genunchiului flectat şi addus, femurul datorită decelerări bruşte, scapă din cotil.

Dacă genunchiul este în poziţie neutră se produce fractura sprâncenei cotiloidiene. Luxație de șold antero — superioară Distingem luxaţii posterioare, în care poziţia ulterioară a capului femural este situată pe aripa iliacă, apropiat de spina iliacă antero — superioară în varianta joasă, ischiatică, sau mai sus pe aripa iliacă în varianta înaltă, iliacă.