Analiză. Rachetele hipersonice, precum cea pe care Coreea de Nord afirmă că a testat-o în această dimineață, reprezintă o nouă clasă de armament, încă puțin cunoscută. Au intrat în serviciu în ultimii 10 ani și au pretenția de a păcăli orice scut antirachetă.

Rachetele hipersonice sunt diferite atât de rachetele de croazieră (care zboară la viteze joase și la altitudini mici) cât și de rachetele intercontinentale, care ajung până la altitudini de mii de kilometri, în afara spațiului terestru. Întreaga lor filozofie este diferită, la fel și performanțele, care nu mai lasă timp de reacție și de interceptare.

Se știe că sunt două tipuri de rachete hipersonice – unul, care presupune lansarea rachetei de la bordul unei alte rachete, balistice, de dimensiuni mai mari (tehnologie dezvoltată de China, Rusia și posibil și de Coreea de Nord), iar un al doilea tip de rachete hipersonice, care presupun lansarea de la bordul unui bombardier strategic (cazul tehnologiei SUA). Spre deosebire de rachetele intercontinentale, rachetele hipersonice ajung doar până la marginea atmosferei (100 km altitudine), de unde se întorc apoi la altitudini mai joase, cu viteză comparabilă, dar cu o traiectorie mai puțin predictibilă, fiind dirijabile.

În toate variantele, în faza de reintrare în atmosferă vehiculul hipersonic se detașează de motoarele de rachetă și accelerează datorită gravitației până la viteze cuprinse între șase mii de km/h (mach 5) și 33 de mii de km/h (Mach 27). Conform Ministerului Rus al Apărării, cea mai mare viteză atinsă de o rachetă hipersonică ar fi fost de 33,340 km/h, dar această informație este neverificată. După eliminarea motoarelor, modulul hipersonic coboară și călătorește la altitudini de doar câteva zeci de kilometri, fiind mult mai greu de detectat decât rachetele balistice intercontinentale, a căror altitudine foarte înaltă le face ușor de identificat.

Dar cea mai importantă caracteristică a rachetelor hipersonice, pe lângă viteza foarte mare, este că pot efectua manevre în perioada în care sunt în zbor în atmosferă, putând astfel evita calcularea traiectoriei (ca în cazul rachetelor balistice) de către scuturile anti-rachetă sau putând induce în eroare inamicul în legătură cu ținta vizată. Totuși, din cauza faptului că partea finală a zborului este fără motoare, fiecare eventuală schimbare de direcție vine cu un cost important de viteză și de timp până la țintă.

Această combinație de viteză și manevrabilitate reprezintă marele avantaj al rachetelor hipersonice – capabilitatea de a trece chiar și de cele mai avansate sisteme anti-rachetă existente sau care sunt acum în faza de testare. Totuși, asemenea sisteme complexe de rachete sunt extrem de scumpe și de dificil de dezvoltat, necesitând studii de aerodinamică, dar și de rezistență a materialelor foarte avansate. În momentul de față, doar China și Rusia au asemenea rachete operaționale, în timp ce despre versiunea americană (AGM183 Arrow) se știe că este abia în faza de testare.

Versiunea rusească, numită Avangard, a fost prima oară testată în 2015 și primul regiment înarmat cu aceste rachete a intrat în serviciu militar activ la sfârșitul lui 2019. Versiunea chinezească, numită DF-ZF, a fost testată pentru prima dată în 2014 și prezentată în cadrul unei parade din 2019.

În legătură cu presupusa rachetă hipersonică lansată de Coreea de Nord în această dimineață, experții din Coreea de Sud au sugerat că există șanse foarte mari ca aceasta să fie în realitate un fals, o acțiune de propagandă. Coreea de Nord este cunoscută pentru exagerările capabilităților sale militare, atât în timpul paradelor militare cât și în comunicatele oficiale. Informațiile militare sud-coreene au lansat pe surse informația că respectiva rachetă, prezentată ca hipersonică, ar fi atins în realitate doar o viteză de Mach 2,5 (deci numai supersonică), iar dacă într-adevăr ar fi trebuit să ajungă la viteze mai mari, atunci testul poate fi considerat un eșec.

Coreea de Nord are un PIB de aproximativ 18,5 miliarde de dolari (de zece ori mai mic decât cel al României, este în realitate mai mic decât cel al Afghanistanului), iar bugetul militar din care sunt dezvoltate aceste rachete, deși cu o pondere mare în totalul PIB, este de 3,6 miliarde de dolari, sub cel al României, al Danemarcei sau al Marocului.

Sursă foto: Imgur.